05.12.2012

Candidoza intestinală (a tubului digestiv)

Candidoza a membranelor mucoase ale tractului gastro-intestinal sau candidoza intestinală reprezintă o infecţie micotică cel mai des întâlnită, care este o manifestare a unei disbioze severe. Speciile de Candida sunt larg răspândite în natură şi de multe ori contaminează alimentele şi apa, deasemenea şi subiecţii umani din jur. În consecinţă, contactul mucoaselor tubului digestiv cu agentul patogen are loc în mod constant, dar boala apare doar la persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Cei mai mulţi dintre noi sunt doar purtători de Candida, fără a dezvolta careva semne de boală. În cazul, în care răspunsul imun nu reuşeşte să ţină sub control agentul patogen, acesta se multiplică necontrolat şi se extinde la alte organe şi ţesuturi, care pot lua forma de candidoză intestinală, candidoza organele genitale şi ale căilor urinare, orală, a sistemului respirator.

Potrivit specialiştilor în domeniu, candidoză intestinală răspândită este strâns legată de progresele, pe care medicina moderna le-a realizat în tratamentul cancerului şi în lupta împotriva infecţiilor bacteriene.

Candidoza intestinala poate apărea in următoarele forme:

Invazivă (difuză) – una dintre cele mai severe forme. Este tipică pentru pacienţii HIV – pozitivi, pacienţi cu cancer, care primesc medicamente citostatice sau terapie imunosupresoare cu corticosteroizi. Este însoţită de colita pseudomembranoasă şi mai rar de o forma mai severă – colita eroziva (se manifestă prin diaree cu sânge) şi are loc implicarea sistemică a altor organe.
Neinvazivă (Candida dysbiosis) - cea mai frecventă formă de leziune intestinală, care se dezvoltă ca urmare a creşterii excesive a Candidei în lumenul intestinal sau ale organului cu hipersensibilitate individuală. Se manifestă prin disconfort abdominal, diaree şi modificări ale scaunului, o dereglare a stării generale.
Ca afectare focală (ca un proces secundar în ulcerul duodenal sau colita ulceroasă, ca urmare a dereglării integrităţii epiteliului şi invazia ulterioară cu Candida).
Noi separăm candidodermatoza perianală în formă aparte - Implicarea pielii în zona anala, cel mai frecventa la homosexuali infectaţi cu HIV. În cele mai multe cazuri, este precedată de un episod de apariţie a leziunilor herpetice.

Factori de risc:

  • Imunodeficienţa fiziologică, care apare in copilăria timpurie, în timpul sarcinii şi în situaţii stresante;
  • Imunodeficienţa endocrinopatologică (diabet zaharat, tumoare a glandei suprarenale);
  • Aportul prelungit de antibiotice, în special necontrolat. Ar trebui remarcat faptul că, în unele cazuri, responsabilitatea pentru dezvoltarea candidozei intestinale revine pacienţilor, care, ignorând sfatul medicilor, tratează infecţii banale cu antibiotice de rezervă;
  • Tratamentul cu glucocorticoizi, pe motiv de bolile autoimune şi alergice;
  • Boli ale sistemului hematopoietic şi patologia canceroasă, în care pacientul primeşte o terapie citotoxică de lungă durată;
  • HIV - infecţia, care este însoţită de imunodeficienţă secundară;
  • Dieta dezechilibrata, mai ales, cu un deficit de proteine, care sunt necesare pentru activitatea antifungică a macrofagelor.

Tratamentul candidozei intestinale

La prescrierea tratamentului se ia în consideraţie forma de boală. Medicamente antifungice ar trebui să fie neadsorbabile, adică să nu fie absorbite din intestin şi să acţioneze local pe suprafaţa mucoasei. La candidoza invazivă s-au dovedit a fi eficiente formele tabletate a preparatelor antimicotice sistemice - ketoconazol, fluconazol, intrakonozol. Aceste medicamente sunt aproape complet absorbite din tractul gastro-intestinal superior şi prin fluxul sanguin ajung la locul de acţiune. Luînd în consideraţie efectele sale toxice asupra ficatului, acestea nu ar trebui să se administreze în forme uşoare de candidoză.

Forma non-invaziva a bolii nu are nevoie de indicarea antimicoticelor resorbtive. Terapie începe cu Nistatină, Levorină sau Natamicină, care nu sunt absorbite aproape deloc şi acţionează rapid asupra fungului. Durata medie a tratamentului de 7-10 zile este suficientă.

Este obligatorie administrarea imunomodulatoarelor, enteroseptice, preparate simbiotice (care includ culturile de microorganisme din flora intestinală normală).

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu